Tehnici de detartraj
Poziția pacientului în timpul detartrajului
Pacientul va lua loc în fotoliul dentar al cărui spătar va fi înclinat ușor în spate și situat astfel încât marginea superioară să se proiecteze la nivelul spinei scapulei.
Poziția capului are o
deosebită importanță pentru asigurarea unui bun acces la nivelul tuturor
dinților în timpul detartrajului; acest lucru se asigură plasând tetiera în
regiunea occipitală, capul fiind în ușoară extensie atunci când se lucrează la
arcada superioară și la ultimii molari ai arcadei inferioare și în poziție
verticală pentru detartrajul celorlalți dinți mandibulari.
Înălțimea la care se plasează
fotoliul corespunde poziției în care umărul bolnavului se află la nivelul
antebrațului medicului (în semiflexie pe braț).
Poziția medicului în timpul detartrajului
Cea
mai bună poziție a medicului este în spatele și dreapta bolnavului. În această
poziție, detartrajul se efectuează cu vizibilitate directă în regiunea grupului
frontal inferior și în zona vestibulară a grupului frontal superior. Din
această poziție, detartrajul zonelor palatinale – la arcada superioară și
linguale – la arcada inferioară se face cu vizibilitate indirectă, în oglindă.
Medicul
se poate plasa în fața și la dreapta pacientului. Această poziție permite
vizibilitatea directă a zonelor vestibulare ale ambelor arcade și vizibilitatea
indirectă (în oglindă) pentru zonele orale ale dinților.
O
poziție particulară – mai rar folosită – este în stânga și în spatele
pacientului, asigurând o bună vizibilitate în zona linguală a grupului frontal
inferior și, mai ales, a premolarilor inferiori de pe hemiarcada dreaptă.
Asigurarea
accesului și a vizibilității regiunilor unde se face detartrajul, în special în
porțiunile distale ale arcadelor, se face prin depărtarea părților moi cu
oglinda – ce poate servi concomitent la concentrarea fasciculului de lumină și
observarea indirectă a zonelor respective.
Poziția instrumentelor în timpul detartrajului

Tartrul
subgingival are o culoare mai închisă, brun-cenușiu, uneori ușor roșcat și
poate scăpa examinării, mai ales când este situat în profunzimea șanțului
gingival; alteori se prezintă sub forma unor mici concrețiuni, greu sau deloc
vizibile cu ochiul liber. De aceea tartrul subgingival trebuie depistat cu
sonda de parodontometrie sau cu o sondă obișnuită, căreia i s-a rotunjit
vârful.
Depistarea
tuturor concrețiunilor de tartru prin inspecție riguroasă și palpare atentă cu
sonda pe toate suprafețele dintelui, dar mai ales subgingival, înainte și după
detartraj reprezintă una din regulile de bază ale acestuia. Tartrul trebuie
îndepărtat prin dislocare, pe cât posibil în bloc și nu prin răzuire de pe dinte. Mișcarea activă a
instrumentului se realizează atât din articulația degetelor și a mâinii, cât și
a antebrațului.
Instrumentele
de detartraj manual exercită mișcări de tracțiune și de presiune paralele cu
axul dintelui în vederea îndepărtării blocului de tartru. În mișcarea de tracțiune, instrumentul se
insinuează sub marginea gingivală a concrețiunii tartrice care se dislocă
printr-o mișcare fermă, în direcție coronară. În condițiile unui bun sprijin al
mâinii pe dinții vecini, tartrul se poate disloca și printr-o mișcare de
presiune dinspre incizal spre gingival; forța cu care se apasă trebuie bine
dozată pentru a disloca tartrul printr-o deplasare mică a instrumentului, ceea
ce previne împingerea tartrului subgingival sau deraparea instrumentului în
gingie și traumatizarea acesteia.
De
obicei, mai ales în prima ședință de detartraj, acesta se însoțește de
sângerare din cauza fragilității capilare, a ulcerațiilor consecutive
inflamației cronice. Împotriva acestei gingivoragii reduse nu trebuie luate
măsuri speciale, simpla clătire cu apă și badijonajul final cu o substanță
antiinflamatoare și hemostatică de tipul clorurii de zinc 30% fiind suficiente
pentru instalarea hemostazei. De altfel, în ședințele următoare de detartraj,
sângerarea se reduce sau lipsește ca urmare a reducerii până la dispariție a
inflamației gingivale, deci și a fragilității capilare.
În
cazul unor dinți mobili, detartrajul trebuie făcut cu prudență pentru a preveni
luxarea lor. Din acest motiv, în timpul intervenției se poate face o fixare
temporară cu o ligatură din sârmă (la dinții frontali), sau, mai simplu, prin
aplicarea unui bloc de stents încălzit pe partea opusă zonei de detartrat
(vestibular sau oral). În practica curentă, fixarea dinților mobili se face cu
policele mâinii stângi aplicat pe marginea incizală sau pe suprafața ocluzală.
Tehnica detartrajului cu ultrasunete
Instrumentarul recomandat în acest scop este variat – astfel se descriu trei instrumente indispensabile:
-
Instrumentul în formă de sapă, care poate fi
prevăzut cu un sistem de răcire intern sau extern. Se întrebuințează pentru
îndepărtarea blocurilor de tartru mari, supragingivale, de pe fețele
vestibulare și orale ale dinților;
-
Instrumentul de detartraj universal, care
este mult mai fin, triunghiular în
secțiune și dotat cu un sistem de răcire intern sau extern. Se folosește pentru
îndepărtarea tartrului de pe suprafețele aproximale (în special la primii 6
dinți ai fiecărei arcade);
-
Instrumentul de detartraj fin, care are o formă
asemănătoare unei sonde 17; este prevăzut cu un sistem de răcire extern.
Datorită formei sale, permite detartrajul pe suprafețele tuturor dinților și dă
posibilitatea de a se efectua cu un bun randament detartrajul subgingival.
Se procedează în felul următor:
-
Se anesteziază parodonțiul marginal de înveliș
cu un spray anestezic de contact;
-
Se montează în piesa de mână a aparatului
instrumentul în formă de sapă, după umectarea miezului metalic;
-
Se reglează frecvența și sistemul de răcire, în
așa fel încât jetul de apă să fie dirijat la nivelul vârfului instrumentului;
-
Se aplică aspiratorul de salivă;
-
Se acționează pedala aparatului și se aplică vârful
instrumentului pe fața orală a dintelui, efectuându-se 5-6 mișcări verticale,
fără presiune (de pensulare) în sens cervico-oculzal. În acest timp, zona pe
care acționează instrumentul trebuie să fie în permanență răcită de jetul de
apă pulverizată. Apoi, se execută 5-6 mișcări orizontale, pentru îndepărtarea
resturilor de tartru, de pe această fașă. Se procedează identic și pe fața
vestibulară, după care se trece la alt dinte;
-
Se schimbă insertul, montându-se în piesa de
mână instrumentul universal;
-
Se pune din nou în funcțiune aparatul prin
manevrarea pedalei și se execută detartrajul pe fețele aproximale, prin mișcări
verticale, acționându-se supra- și subgingival;
-
Se schimbă din nou insertul cu cel fin, cu care
se efectuează detartrajul subgingival de finețe, prin 5-6 mișcări verticale,
fără presiune, pe fiecare zonă;
-
După terminarea detartrajului cu ultrasunete se
explorează suprafețele coronare și radiculare cu instrumentar de mână și, dacă
se constată că sunt netede, se badijonează cu soluție de clorură de zinc 30%.
Avantajele detartrajului cu
ultrasunete sunt faptul că ușurează activitatea practicantului și este mai bine
suportat de pacient.
Dezavantajele sunt faptul că
manopera trebuie întreruptă des, din cauza acumulării apei în cavitatea bucală
(inconvenient ce se poate compensa prin plasarea aspiratorului de salivă), este
uneori greu de suportat din cauza provocării durerilor în zonele hiperestezice,
iar după folosirea acestei tehnici, pe suprafața de smalț vor persista
rugozități, în special pe fețele aproximale și subgingival, ceea ce implică
necesitatea unui finisaj prin periaj.
Instrumentele ultrasonice nu
elimină complet folosirea instrumentelor de mână, dar le înlocuiesc într-un mod
avantajos pentru cea mai mare parte din manopere.
Tehnica detartrajului cu instrumente manuale
Grupul frontal inferior
Tartrul
de pe fața linguală a coroanei dintelui se îndepărtează cu secera sau cu
instrumentele trapezoide. Pentru ½ mezială se aplică instrumentul pentru
mezial, cu unghiul ascuțit către fața mezială a dintelui, iar pentru ½ distală
instrumentul pereche, cu unghiul ascuțit către fața distală. Se exercită
mișcări de tracțiune și presiune, prin intermediul cărora se îndepărtează
tartrul. Se trece apoi la detartrarea feței vestibulare. Aceasta se face tot cu
instrumentele trapezoide pereche, sau cu secera. Medicul poate rămâne în
aceeași poziție (adică în spatele pacientului), sau poate lucra așezat în față
și puțin în dreapta pacientului.

Când
medicul stă în spatele pacientului, ține instrumentul cu toată mâna,
sprijinindu-se cu policele pe marginea incizală a dinților vecini celui de
detartrat, executând aceleași mișcări de tracțiune și presiune. Când stă în
fața pacientului, ține instrumentul ca pe un creion luându-și punct de sprijin
cu mediusul pe dinții vecini, executând aceleași mișcări.
Se aplică secera pe fața mezială a dintelui și prin mișcări de presiune se deplasează instrumentul dinspre marginea incizală spre coletul dintelui. Se trece apoi la fața distală, unde mișcarea este de tracțiune, pornind dinspre colet către marginea incizală, după insinuarea secerii sub tartrul din șanțul gingival. Instrumentul este menținut vertical și, deci, paralel cu axul dintelui.
Grupurile lateral inferioare stâng și drept
Instrumentarul
este același ca pentru grupul frontal, la care se adaugă și secerile cu dublă
curbură. Se execută mișcări de presiune și tracțiune, în raport cu suprafața
dintelui de detartrat.
Detartrajul feței vestibulare se face cu secera și, dacă este cazul, cu instrumentele trapezoidale. Secera se ține ca un creion, cu punctul de sprijin al mediusului pe fețele ocluzale ale dinților anteriori. Pentru ½ distală a feței vestibulare se exercită mișcarea de tracțiune, iar pentru ½ mezială, mișcări de presiune. Mișcările sunt identice pentru fața linguală a dintelui, la care se adaugă o mișcare de translație în sens sagital cu instrumentul menținut cu vârful în șanțul gingival, de unde se dislocă tartrul subgingival. Pentru fețele aproximale se folosește secera simplă sau ce cu dublă curbură; vârful ascuțit al instrumentului intră în spațiul interdentar, executându-se aceleași mișcări de tracțiune și presiune.


Detartrajul
se face cu vizibilitatea directă pentru feșele vestibulare și aproximale și cu
ajutorul oglinzii, deci în lumină indirectă, pentru fețele palatinale.
Secera
se ține ca un creion, sprijinul se face cu mediusul pe marginea incizală a
dintelui ce trebuie detartrat. Dacă instrumentul se ține cu toată mâna,
sprijinul se face pe marginea incizală a dinților frontali inferiori. Mișcările
sunt aceleași ca la arcada inferioară. Pentru detartrarea fețelor palatinale,
medicul privește în oglindă, ține instrumentul cu toată mâna, sprijinindu-se cu
policele pe marginea incizală a frontalilor.
Grupurile lateral superior stâng și drept
Pentru
grupul lateral superior stâng, instrumentul se ține ca un creion, iar mâna,
prin intermediul palmei, îmbrățișează mandibula în partea stângă, luând sprijin
e aceasta.
La
nivelul grupului lateral superior drept, instrumentul se ține tot ca un creion,
sprijinul fiind tot pe mandibulă, de data aceasta cu partea dorsală a mâinii
aplicată pe jumătatea dreaptă a mandibulei.
În
timpul lucrului, vizibilitatea poate fi redusă de gingivoragie, care, în
condițiile unui parodonțiu inflamat se declanșează la cele mai ușoare atingeri.
Clătirea energică a gurii cu apă simplă vehiculează atât sângele, cât și tartrul
dislocat. Nu se utilizează tampoane cu apă oxigenată sau alte hemostatice.
Badijonajul cu clorură de zinc se face numai la sfârșitul ședinței de
detartraj.
Clătirea
se face astfel: se ia o cantitate de apă în gură, se închid arcadele în ocluzie,
apoi prin contracția ritmică a musculaturii obrazului, buzelor și limbii, se
trece apa din cavitatea bucală propriu-zisă, în vestibul și invers prin
spațiile interdentare. Se lasă apa să cadă liber din gură.
La
sfârșitul fiecărei ședințe de detartraj se badijonează gingia cu o soluție de
clorură de zinc 30%, având grijă să se îndepărteze părțile moi învecinate
pentru a nu veni în contact cu astringentul și deci a cauteriza în mod inutil
mucoasa bucală.
La cel mult 48 de ore după detartraj, se face controlul stării parodonțiului. Dacă inflamația persistă, deși tratamentul mecanic a fost corect efectuat, se badijonează gingia în câteva ședințe cu soluție de clorură de zinc 30%. Aplicarea clorurii de zinc pe mucoasa gingivală inflamată produce o albire a acesteia ca urmate a efectului vasoconstrictor, pe fondul unei hiperemii inflamatorii exagerate. Acest efect nu se manifestă clinic asupra vaselor gingivale în condiții normale, în absența inflamației. De aceea, după un detartraj corect și un tratament antiinflamator eficient, aplicarea clorurii de zinc nu m ai este urmată de o modificare vizibilă de culoare, ceea ce constituie un test clinic de apreciere a dispariției inflamației, a vindecării gingivale.


Tehnica badijonării cu clorură de zinc
Eșalonarea
ședințelor de detartraj se va face, de la caz la caz, în funcție de gravitatea
inflamației, abundența depozitelor de tartru și sensibilitatea pacientului. În
general, se practică detartrajul unui grup de minimum 6 dinți pe ședință și se
începe din zona parodontală cea mai afectată.
După
terminarea detartrajului, pacientul trebuie instruit asupra unui periaj corect,
pentru a preveni formarea noilor depozite de tartru.